Pages

Saturday, 25 May 2013

Ecomarathon Moieciu de Sus 2013

Continuare de la Maratonul Regal: ... la Moieciu de Sus cu Flavia şi George (pe care l-am pescuit de la serviciu)!! 3 într-o maşină, loc suficient pentru bagaje, muzică la radio, oprire la Mega Image din comuna Pipera pentru plasturi, lămâi şi altele, autostrada Bucureşti - Ploieşti, Valea Prahovei, Bran, Moieciu de Jos, Moieciu de Sus! Super tare, am ajuns în zonă aproape de ora 20, pentru că voiam să ajung şi eu la şedinţa tehnică de la Ecomarathon! Ok a mai durat ceva până am reuşit să găsim pensiunea unde ne-am cazat, la familia Enaru, dar per total a fost o călătorie bună! Apropos, cazarea a fost foarte bună şi dna Enaru foarte amabilă, deci o recomand cu căldură, i-am scris şi o revizie pozitivă pe turist-info.ro, deci mergeţi şi dormiţi acolo!
Mai mult, eu am avut şi norocul şi onoarea să-mi fac o limonadă la bucătărie ca izotonic pentru maratonul de a doua zi şi în timp ce meşteream eu la ea a intrat în bucătărie Marius Ionescu, cel mai bun maratonist român al momentului, participant la Maratonul Olimpic de la Londra 2012 şi am început să discutăm şi să schimbăm impresii! Limonadă nu i-am dat, dacă vă întrebaţi, avea şi el destule de băut şi cred că era suficient hidratat în seara aia. Marius, dacă citeşti asta şi ai chef de limonadă de la mine, stai liniştit, să-mi aminteşti data viitoare şi îţi las şi ţie! A fost foarte bună limonada mea, o prefer la un maraton pe munte în faţa oricărui Isostar, Sponser sau ce băuturi izotonice mai ştiţi voi!
Da, am prins şi o fărâmă de şedinţă tehnică, apoi am mâncat la restaurant. Din păcate am stricat tradiţia personală a pastelor înainte de concurs, pentru că nu serveau la acel restaurant şi era prea târziu să hoinăresc prin Moieciu după paste. "De ce nu ai venit cu paste de acasa?" Sigur măcar unul dintre voi m-ar întreba asta acum. Ba am venit cu o pungă de paste şi un borcan de sos bun, dar nu prea era timp să le pregătesc şi în plus am fost şi noi mai mulţi la masă, deci nu aveam paste suficiente să hrănesc atâtea suflete.
După o noapte cu somn parţial şi o vacă deşteptătoare la ora 5:45 "Muuuu muuuuu! Muuu!!!", pe care în visul meu am interpretat-o ca o maşină de raliuri "Vrumm vrummm! Mihnea!!!", m-am trezit speriat şi am încercat să-mi reiau somnul. Slabe şanse şi acolo, dar oricum eu înainte de concursurile speciale nu dorm extraordinar, dar adrenalina şi emoţiile pozitive mă hrănesc cu energia necesară pentru a da tot ce-i mai bun! După câteva zile aveam să citesc pe pagina de Facebook a lui Marius că şi el a fost deşteptat de vaca aceea. La el una din consecinţe a fost că s-a rătăcit la concurs, dar asta e altă poveste :)
Una peste alta, m-am regăsit pe la 8:30 la start împreună cu cei peste 1000 de prieteni Ecomaratonişti care s-au gândit să nu mă lase singur pe munte. La 9 am pornit la aventură! Primii 3 km de şosea şi drum forestier i-am alergat alături de George, după care am ajuns la podeţ şi George mi-a zis că nu mai ţinea pasul, deci pe urcarea în şir indian am luat-o înainte. M-am tot întâlnit cu lume cunoscută pe traseu, printre care şi câţiva foşti colegi de facultate! Sunt foarte bucuros ca virusul ăsta al alergării a pătruns şi la ei, deoarece de mai mulţi ani eu am tot participat la concursuri. La început colegii mă priveau cu îndoială când le povesteam la ce maratoane am mai alergat, cu o poziţie finală undeva pe la jumătatea clasamentului (ei se aşteptau să câştig, altfel ce mai căutam acolo?!), cheltuind destui bani şi mai eram şi mândru de medalia de participare - pe care o primeau oricum toţi cei care terminau... Acum nu ştiu cum mă mai privesc pentru că ne vedem prea rar.  


Voi continua povestirea maratonului celor 3 bucle pe scurt: am terminat în ritm lejer prima buclă undeva pe la 1h47'. Pe a doua buclă au început să mă doară picioarele de mă uitam la nişte căsuţe de lemn cu aşa poftă să dorm pe fân vreo oră ca să îmi revin... Începusem să fiu întrecut de mulţi, a fost crunt crunt! Mi-a trebuit mie Semimaraton Regal, locul 3 şi record personal cu o zi înainte! Acum plăteam osânda pentru toate păcatele! M-am tot întâlnit pe traseu cu Ştefan Duhovnicu şi Alex Stratulat, ei mă întreceau fără probleme pe urcări unde eu gâfâiam şi de abia mă mişcam, eu îi ajungeam din urmă pe porţiunile de plat şi pe coborâri unde eram zmeu! Pe la jumătatea cursei am luat un jeleu cu cafeină de la Sponser, care se pare că a avut efect bun căci mi-a mai dat energie în picioare pentru urcările următoare. Izotonicul meu, adică limonada, şi-a îndeplinit rolul de a mă hidrata. În rest, m-am alimentat cu de toate la punctele de alimentare, dădeam un regal nutriţional la fiecare din ele: bucăţi de batoane cu cereale, portocale, mere, caşcaval, sponser, apă, ceai cald şi dulce, sărăţele, o bucurie totală! După punctul de alimentare de la Complexul Cheile Grădiştei - Moieciu, am prins energie şi am luat-o înainte. Ştefan s-a apucat să povestească cu un alt concurent despre familie şi copil, iar eu cum nu am ajuns la acest stadiu avansat al vieţii am profitat de neatenţia lor la concurs şi am luat-o înainte pe urcare. Am făcut o "evadare surpriză" sau un atac, cum mai aud la televizor la transmisiunile de ciclism! Şi pe Alex l-am întrecut tot pe acolo. Băieţii nu m-au urmărit şi nu m-au mai prins mai târziu.

După punctul de alimentare de la Cheile Grădiştei - Fundata, undeva sus, am început să cobor repede pe lângă pârtia de schi fond şi poligonul de trageri de la biatlon, unde au avut loc întrecerile de la FOTE 2013. Foarte frumos acolo, felicitări şi mulţumiri proprietarilor care au construit complexul turistic şi sportiv de la Cheile Grădiştei. În acest fel mulţi copii din zonă sunt încurajaţi să practice aceste sporturi de iarnă, iar rezultatele nu vor întârzia să apară! Copii, mergeţi la Biatlon! Este un sport fenomenal, folosiţi calculatoarele şi Facebook-ul doar ca să puteţi aduna poze, filmuleţe şi alte amintiri cu voi la antrenamente şi concursuri! Şi când nu mai e zăpadă, Ecomaratonul şi celelalte concursuri montane din zonă vă aşteaptă! :)

Şi tot coborând eu, am mai pierdut un marcaj la un gard, noroc că eram mai mulţi şi ne-am ajutat să găsim traseul. Apoi eu am luat-o înainte că mă simţeam în largul meu, am dat de o coborâre pe drum de ţară cu pietriş. Şi cum sunt alergător de asfalt şi plat, am prins viteză mare şi m-am dus tot înainte, doar o fată se ţinea la distanţă după mine! Super, păcat că nu mai e nimeni în faţă ca să am o ţintă de prins din urmă. Stai aşa, nici marcaje nu mai sunt! Nu tu bandă de la Salomon agăţată de un gard, nici bulină roz pictată pe gard.. Ops, m-am rătăcit! (Dacă nu ne trezea vaca aia, Marius... :D) Am aşteptat pe fata care s-a ţinut după mine şi ea mi-a confirmat că eram rătăciţi. Noroc că erau case, aşa că a ieşit o doamnă şi ne-a zis pe unde să coborâm ca să reluăm traseul pierdut. A fost puţin de recuperat din fericire, dar mare cred că a fost mirarea domnului Stan Turcu când m-a văzut întrecându-l a doua oară, fără să fi trecut de mine între timp :D Putem să-i zicem Paradoxul Ecomarathonului - odată ce am întrecut pe cineva, nu putem fi siguri că suntem în faţa lui până nu îl întrecem şi a doua oară, fiind tot înaintea lui!

Apoi totul a mers şnur - m-am reapropiat de centrul din Moieciu, iar o auzeam pe Silvia David la microfon cum încuraja lumea pe acolo, energia publicului mă îmbăta din nou, totul era de la foarte frumos în sus! Poze multe, iar punct de alimentare, trecuseră 4 ore de la start şi deja terminaseră primii concurenţi. Eu eram foarte mirat de asta, pentru că de abia făcusem 2 bucle din 3! Dar m-am ambiţionat şi mai tare, doar urma bucla 3, cea mai frumoasă dintre toate! Din partea mea, cei care au alergat la cros, deci doar Bucla 1, ar fi fost util să urce şi pe Bucla 3, căci priveliştea a fost minunată! Cele 2 urcări au fost solicitante, aşa este, dar după prima urcare la Vârful Bisericuţa am fost aşteptaţi de o doamnă în vârstă cu apă şi bomboane! Dumneaei e acolo în fiecare an, pentru că acolo locuieşte! Deci urcarea de 320 m diferenţă de nivel din centru până acasă este pentru dânsa ca mersul de acasă la autobuz pentru mine! :)
Traseul a continuat cu o coborâre lină, apoi am dat de un drum forestier de 700 m în urcare uşoară, pe care eu l-am parcurs în alergare uşoară. Mă simţeam în formă, concurenţii de acolo mergeau, eu măcar alergam uşor, haha! Uitându-mă la ceas, timpul de 6 ore pentru tot maratonul părea realizabil, deşi nu aş fi crezut asta când simţeam că îmi dau duhul pe urcările Buclei 2. Anul trecut terminasem în peste 7 ore, dar atunci alergasem bolnav, a fost cu totul altă poveste pe care nu am spus-o şi nici nu am de gând..
Încă un punct de alimentare unde m-am înfruptat bine, încă un jeleu cu cafeină de la Sponser şi hopa sus pe ultima urcare a maratonului! Grea, solicitantă, dar hai că se poate! Am ajuns în mai puţin de 30 minute cât era preconizat pentru cel mai înalt punct al traseului - 1460 m, km 36, Poiana Guţanu. De acolo a urmat o coborâre lungă, la care eu i-ar m-am simţit în largul meu şi am întrecut mulţi concurenţi, dar şi cai, măgari sau vaci. Mă rog, vacile mai degrabă s-au speriat de cum veneam ca furtuna şi mi-au făcut loc. Muuuu.. lţumesc! Asta ca să nu credeţi că am ceva cu vacile în general, doar cele deşteptătoare care fac ca nişte maşini de raliuri în visul meu mă deranjează :D

Pe ultimul kilometru, veselie şi energie din nou! Se vedea centrul Moieciu de Sus, se auzea Silvia, se simţeau spectatorii, am coborât la fel de voios, am trecut podul peste râu cu atenţie să nu cad, apoi încă 300 m de asfalt mult iubit, pe care am mai întrecut un concurent şi la final o medalie, un Buff şi o îmbrăţişare bine meritate! :)
Timp final sub 6 ore!!! Fericire!! Rezultate: 5h56'19", loc 159 din 465 care au luat startul (432 au terminat). La categoria Masculin 23-39 ani, locul 113 din 268 care au luat startul (250 au terminat). Şi clasarea este foarte bună pentru mine, mai ales că nu am mai făcut alergări pe munte de anul trecut. De consemnat şi că acesta a fost primul maraton al anului şi că precedentul a fost tot la Ecomarathon. :) În total am ajuns la 6 maratoane alergate pe munte sau plat.

Ce a urmat? Pasta Party la Centrul de Ecologie Montană, poveşti multe, foame destulă, somn mai profund (vaca a lipsit duminică dimineaţa) şi o întoarcere acasă prin judeţul Argeş şi pe autostrada Piteşti - Bucureşti, drum mai prost decât cel de la plecare.

Mulţumesc organizatorilor şi voluntarilor care au făcut o treabă excelentă! Este unul din concursurile cel mai bine organizate, unde mă simt mereu bine şi de abia aştept să mă întorc la anul! Mulţumesc pentru poze Flavy, dar şi celorlalţi fotografi de pe traseu!
Felicitări participanţilor, în special celor care au alergat ca mine la Maratonul Regal cu o zi înainte: Florin Simion (locul 1 maraton) şi Răzvan Farkas (locul 2 semimaraton) care au scos timpi foarte buni la EcoCross 14 km şi mai ales dna Floricica Neacşu, care a alergat 2 maratoane consecutiv şi a urcat pe podium la ambele (locul 2 Maratonul Regal, locul 3 la categoria Feminin 40-49 ani Ecomarathon)!

No comments:

Post a Comment