Pages

Wednesday, 27 February 2013

Winter TriChallenge 2013

Despre: În această iarnă m-am hotărât să debutez şi eu la întrecerile de triatlon. Neavând o bicicletă MTB decentă pentru astfel de competiții, am căutat să-mi construiesc o echipă pentru ştafetă. Pentru cine nu cunoaşte, triatlonul este un sport aflat în calendarul întrecerilor Jocurilor Olimpice de Vară ce constă în 3 probe: înot, ciclism şi alergare. Triatlonul Winter TriChallenge a inversat ordinea celor 3 probe, presupunând întai o alergare în zona Pădurii Snagov de aproape 7 km, apoi 12 km cu bicicleta şi la final 500 m de înot în bazinul Complexului Olimpic Român de la Izvorani.

Pregătirea: Fiind un mare pasionat al înotului încă de mic copil (înainte să descopăr bucuria alergării), mi-am propus încă din noiembrie să merg de 2-3 ori pe săptămână la piscină şi să mă pregătesc pentru cei 500 m de înot. Pot să spun sincer că la început mi s-a părut o distanță mare, iar la antrenamente reuşeam să ajung la distanţa asta în stil bras alternat cu craul (stil liber) doar cu pauze la fiecare 50 m (bazinul în care m-am antrenat are 25 m lungime). Nu mai înotasem serios din vara lui 2011, când am făcut un curs de perfecţionare... şi asta s-a văzut. M-am hotărât să adopt "Metoda de 10%": în fiecare săptămână am crescut distanţa înotată cu 10% faţă de săptămâna precedentă. În general am alternat stilurile bras şi craul în mod egal. Ştiam că tehnica de bras o stăpânesc bine (instructorul meu din 2011 m-a lăudat şi m-ar fi trimis la concursuri de seniori, dar pe vremea aceea eram prea mic pentru categoria de vârstă acceptată). La craul am avut de tras mai tare, pentru a deprinde tehnica mai bine. Rezultatele s-au văzut, deşi am fost concentrat mai mult să acumulez volum decât să măresc viteza, astfel încât am trecut şi de pragul de 1500 m înotați la un antrenament. Cu o zi înainte de concurs, am hotărât să mă uit la ceas mai atent şi să înot întâi 500 m bras, apoi 500 m craul la capacitate medie. Am constatat că la bras am fost cam la 13 minute, iar la craul pe la 15 minute. Nu sunt sigur dacă măsurarea mea a fost corectă şi nu cumva am calculat eu ceva greşit, dar concluzia a fost că sunt mai rapid la bras. Aşa că în ziua concursului am hotărât să înot doar bras. Aveam emoţii, dar pozitive, deoarece urma primul meu concurs de înot şi eram nerăbdător!

Concursul: Ziua concursului a fost 23 februarie, o zi rece dar fără zăpadă şi precipitaţii. Echipa pentru ştafetă am alcătuit-o în zilele ce au urmat după Semimaratonul Gerar: pentru bicicletă am găsit pe George, iar pentru alergare am invitat-o pe Oana. Amândoi au fost încântaţi să ne facem echipă pentru triatlon şi numele ales a fost pe măsură: OMG! :) Sâmbătă dimineaţa am luat cu maşina pe cei 2 coechipieri, pe sora mea şi pe Miruna şi am pornit către Izvorani. După recunoaştere şi şedinţa tehnică, la 11:30 s-a dat startul la alergare. A pornit şi Oana cu bine şi a terminat a 4a dintre fete. Mă şi aşteptam la un rezultat bun de la ea, mai ales că în urmă cu o săptămână terminase pe locul 2 la semimaraton la Râșnov. După Oana imediat George a preluat chipul, l-a prins de picior şi a plecat cu bicicleta pe traseu. Eu între timp am mers repede la vestiare să mă schimb în costumul de baie şi să mă pregatesc de sosirea lui. A durat ceva timp, dar din fericire pe coridorul vestiarelor era suficient de cald încât să nu îngheţ având doar slipul, casca şi ochelarii de înot pe mine. Desigur, nu am stat pe loc şi am făcut o încălzire. Am asistat cum au trecut primii concurenţi la individual şi ştafetă şi i-am încurajat, apoi am văzut şi cum Răzvan Staicu de la ştafeta Ro Club Maraton se întorcea în holul de tranziţie cu medalia de gât, fericit că terminase primul! Bravo Ro Club, a doua victorie la Winter Tri! Eu încă îl aşteptam pe George... Mai încolo îl văd pe geam venind repede şi îl aştept la intrare. George lasă bicicleta, ajunge la tranziţie şi eu îi iau chipul şi îl prind de piciorul meu. Fuga apoi prin vestiare, duş rapid şi hop înăuntru în sala bazinului. Aoleu, podeaua alunecă! Din fericire rămân pe picioare şi ajung la ultimul culoar, cel la care eram repartizat împreună cu alţi înotători de la ştafetă. Erau vreo 5 pe culoar deja înotând, 3 dintre ei venind spre bloc-start, aşa că nu am mai stat pe gânduri şi m-am aruncat în apă. Pleoşc! Puff, mi-a intrat apă în ochi! Aoleu, în toată graba aia am uitat să-mi pun ochelarii pe ochi! Îi aşez repede şi nu prea bine, tot am ceva apă în ei, dar mă apuc să dau la braţe că vin înotătorii din spate. Majoritatea înotau craul, dar eu cu brasul le făceam faţă. M-au întrecut 2 pe parcurs, dar măcar pe alţi 2 i-am întrecut şi eu. Bazinul era de 50 m deci altă senzaţie era când îl parcurgeam faţă de antrenamentele mele obişnuite pe bazinul pe jumătate de lung. Fiind vreo 6 pe culoar şi înotând unii pe lângă alţii, chiar dacă încercam să ţinem partea dreaptă mereu, tot ne mai dădeam coate şi picioare, mai ales la depăşiri. Inevitabil, când scoteam capul din apă îmi mai venea şi un val peste faţă! În general mă trăgeam pe dreapta până la limita culoarului când simţeam că ma depăşeşte cineva, dar nici eu nu încetineam. Din fericire, am tras tare şi nu am făcut pauze, aşa că au trecut repede cei 500 m, am ieşit din bazin şi am fugit către poarta de sosire. Mă puteţi vedea în acest videoclip pe ultimul culoar. Calitatea imaginii nu e prea bună, dar dacă sunteţi atenţi şi daţi clipul pe tot ecranul mă veţi recunoaşte după stilul de înot, care implică să bag capul în apă la fiecare deschidere a braţelor:


Timpul final al echipei a fost de 1h16'02". La festivitatea de premiere ne-am uitat pe rezultate şi cu bucurie am constatat că am terminat pe locul 10 din 30 de echipe! Mi se pare un rezultat bun, mai ales că am fost toţi 3 debutanţi la acest gen de concurs şi nu ştiam la ce să ne aşteptăm. Felicitări echipei OMG! Sper să fim şi mai buni cu următoarea ocazie! Timpul meu efectiv de înot cronometrat cu telefonul meu a fost de aproximativ 11:30, ceea ce personal mă mulţumeşte, deoarece am fost competitiv faţă de cei care au înotat craul (care este considerat cel mai rapid stil), ba chiar făcând şi depăşiri, după cum s-a văzut.



Felicitări şi mulţumiri organizatorilor şi voluntarilor pentru acest eveniment! Eu am fost mulţumit de organizare. Desigur, au fost ceva probleme, gen zona de tranziţie bicicletă-înot în care se făcea curent de afară şi unde era neplăcut de aşteptat, lipsa unei cronometrări la fiecare probă în parte, punct final de alimentare la care concurenţii din probele de alergare şi bicicletă nu au mai avut acces şi altele. În final, mulţumesc Andreei şi Mirunei pentru susţinere şi poze!

1 comment:

  1. Felicitari pentru locul meritoriu ocupat impreuna cu echipa! Din cate stiu eu, este locul cel mai bun pe care te-ai clasat vreodata, de cand participi la competitii. Daca veti organiza o intrecere numai intre voi, membrii echipei tale la Triciclu asta, sau cum ii spune, ai putea ocupa chiar un loc pe podium! Adica ai avea o medalie numai a ta, pe cand acum trebuie sa impartiti locul 10 la 3, nu? Inseamna 3.33, deci mai mult de locul 3, adica nu urca niciunul dintre voi pe podium! Mari succese in continuare!!

    ReplyDelete