Pages

Saturday, 11 February 2012

Voluntar la Gerar 2012

Mai bine homar, decât calamar
Mai bine Gerar, decât patinoar!!

Ediţia a doua a Semimaratonului Gerar, concurs marca Ro Club Maraton, m-a găsit şi pe mine în vesta de voluntar la organizare, la fel ca acum un an. Au trecut 2 săptămâni deja de la acest eveniment, dar amintirea este încă proaspătă în mintea celor implicaţi.

Concursul a avut loc în Campusul Politehnicii din Bucureşti, la fel ca anul trecut. Motivele alegerii acestui loc sunt multiple, printre care existenţa unui traseu suficient de mare ferit de traficul capitalei, posibilitatea de a folosi câteva săli de curs pe post de vestiare şi holul Rectoratului ca zonă expo, băi disponibile tuturor etc. Cele 2 probe disponibile au fost crosul individual de 3.6 km (un tur complet al campusului) şi semimaratonul pe echipe de 3 persoane (de 6 ori turul de 3.6 km).
Deoarece m-am înscris ca voluntar la organizare, treaba noastră se desfășura cel mai mult înaintea începerii concursului. Cu o zi înainte (sâmbătă) nu am putut veni să ajut la realizarea pachetelor deoarece eu eram încă în sesiune, mai aveam un examen de pregătit. Am ales ziua de duminică, pentru că acolo era mai mare nevoie de voluntari și pentru că ziua concursului este mereu cea mai frumoasă.
Dimineaţa la 8 eram în holul Rectoratului şi începeam să mut mese la diferite locuri şi să ajut pe alţi colegi voluntari la agăţat bannere de coloane. Voluntarul şef Ana Maria mi-a dat o sarcină importantă: trebuia să aranjez mesele tuturor sponsorilor şi partenerilor conform planşei pe care ea mi-a dat-o. Ceea ce pare destul de uşor la prima vedere s-a transformat într-o problemă destul de mare, deoarece aveam prea puţine mese. Unii parteneri ceruseră chiar 3 mese pentru ei şi eu trebuia cumva să fac rost. Noroc că am putut lua, cu acordul personalului universităţii, mese din săli de curs şi dintr-o clasă aflată la etajul 2. Mulţumesc colegului Adi Gabor care m-a ajutat să car 3 mese 2 etaje pe scări, că altfel cred că renunţam pe veci la voluntariat! :D
Din fericire, au fost găsite mese şi scaune în timp util pentru toată lumea şi zona expo a fost aranjată aşa cum se plănuise.

Rolul pentru care mă înscrisesem ca voluntar a fost de arbitru pe traseu, aşa că la 10:20, cu 10 minute înainte de startul crosului de 3.6 km, mă aflam la postul meu. Dacă anul trecut am întâmpinat alergătorii în vârful dealului de la Automatică, anul acesta am fost poziţionat la începutul aceleiaşi urcări pe deal, într-un punct în care se putea scurta traseul prin gangul de la Energetică, scăpând de deal şi de aproape 1 km de traseu. Căci vorba cam aşa sună:
Nu vrem bani, nu vrem valută,
Dar nici s-o luaţi pe altă rută!!
Accesul maşinilor în campus fusese interzis în acea zi până la ora 15. Totuşi, maşina celor de la firma de pază avea permisiune. La ora 10:25, maşina firmei de pază era parcată perpendicular pe drum, exact pe unde trebuiau să alerge concurenţii. Când m-am întors şi am văzut-o, m-am enervat, am început să mă gândesc la cuvine expresive pentru nesimţitul de la firma de pază şi m-am dus să îl caut. Am intrat în clădirea Facultăţii de Energetică şi imediat mi-a ieşit în cale paznicul, întrebându-mă inocent dacă nu cumva a parcat maşina prost. Eu: DAA!!! L-am rugat să o mute, el a dat vina pe şeful lui. Problema s-a rezolvat şi eu am putut răsufla uşurat. La 10:30 s-a dat startul la cros şi alergătorii au putut trece prin zonă nestingheriţi de niciun paznic nesimţit care vrea să fie el mai şmecher decât toţi şi îşi lasă maşina pe toată lăţimea drumului...
Crosul implica o singură tură, semimaratonul pe echipe începea după o oră, deci am putut să ne întoarcem în Rectorat să ne mai încălzim până la start. La 11:30 eram iarăşi la locul prestabilit şi aveam să mai stau încă 3 ore acolo. Trebuie să precizez că dimineaţa când am sosit erau cam -14 *C, iar în timpul concursului soarele strălucea liniştit şi temperatura crescuse la -11 *C. Totuşi statul în picioare câteva ore în acelaşi loc, chiar şi cu hainele cele mai groase pe mine, tot m-a făcut să-mi îngheţe mâinile şi faţa. Din fericire, am avut companie tot timpul şi pe această cale mulţumesc celor care au stat cu mine: Mădă, Raluca, Tibi, Andrei, Răzvan şi colegelor de club Elena Ştefan şi Silvia David cu căţelul Pes şi o fetiţă. Toţi cei menţionaţi au stat mai mult sau mai puţin cu mine în acel loc.
Câţiva concurenţi au încercat să-mi testeze vigilenţa şi s-au prefăcut că depăşesc bariera ca să o ia prin gang. Din fericire, eu am fost pe fază şi nu am avut nicio încălcare a regulamentului de raportat. În rest, am încurajat şi eu cât am putut pe concurenţi, deoarece ştiu şi eu cât contează să auzi o urare de bine atunci când îţi consumi energiile încercând să duci la bun sfârşit un concurs dificil. La final am avut de cărat la maşini toate produsele rămase, am fost recompensaţi cu o ciorbă bună şi un ostropel şi am plecat acasă, mulţumiţi de reuşita evenimentului.

Clasamentul la cele 2 probe se găseşte urmând linkurile respective de la pagina http://gerar.ro/clasament. Participanţii şi voluntari s-au bucurat de un pachet de participare ce cuprindea printre altele şi un Buff, foarte util pe timp de ger şi vânt pentru acoperirea feţei:
Cred că toţi cei implicaţi, de la organizatori la participanţi, s-au bucurat de acest concurs. Chiar dacă au mai fost mici hibe sau greşeli, am progresat faţă de anul trecut şi sperăm ca la anul să ne descurcăm şi mai bine!

2 comments:

  1. Draga Mihnea,
    Am citit cu mult interes relatarea ta despre deja celebra intrecere "Semimaraton Gerar". Cred ca tu ai facut un lucru bun, determinandu-l pe paznic sa se mute de pe pista de alergare. Pe de alta parte, ai facut un lucru rau, stricandu-i relaxarea caracteristica tuturor romanilor insarcinati cu asigurarea ordinii.
    Am remarcat si eu grupul numeros care ti-a tinut companie. Pe catel il chemas Pes, dar pe fetita? In prima poza apar patru fiinte rebegite de frig si o sanie(?). A cui era? Ce e ala un BUFF? Ar mai fi si alte intrebari, generate de problemele importante lasate de tine nelamurite in amplul reportaj despre aceasta intrecere care va ramane, nu ma indoiesc, in istoria atletismului romanesc!

    ReplyDelete
  2. Salut,

    Pe fetiţă nu ştiu cum o cheamă. Cei din poză sunt Mădălina, Raluca, Tibi şi Andrei. Sania e a Ralucăi, ei s-au dat pe derdeluş cât timp eu îmi desfăşuram treaba de arbitru. Buff-ul este un fel de şal pe care îl poţi folosi ca să îţi acoperi gâtul şi faţa sau pe care il poţi transforma în batic sau căciulă.
    A fost un concurs frumos pe timp de iarnă, doar s-a numit Gerar!

    ReplyDelete