Pages

Sunday, 23 October 2011

Petrecerile... acum şi altădată

Am fost de curând la petrecerea unui coleg de facultate/master. Colegul tocmai îşi inaugurase noul apartament, deci avea un motiv în plus de sărbătorire. Ne-a aşteptat la el într-o seară de vineri, practic după serviciu. Pentru mine ziua începuse cu orele de la facultate, apoi programul obişnuit de serviciu. Nu mai era timp să mai trec pe acasă să mă odihnesc, mai aveam de luat şi o parte din cadou şi de trecut pe la Mădă ca să se schimbe şi ea de petrecere. Simţeam cum mi se închideau încet încet ochii de somn şi mă gândeam că voi ajunge la petrecere şi după prima bere voi căuta un pat liber ca să trag un somn sănătos. Mădă în schimb s-ar fi distrat pe cinste cu ceilalţi petrecareti în acelaşi timp.

Având în vedere că nu aveam chef să mă duc la petrecere ca să dorm, am zis că dacă mănânc ciocolată amăruie o să am destulă energie ca să rămân treaz mai mult timp. Bingo! După ciocolată parcă eram alt om, uitasem de somn şi eram gata de distracţie. Perfect! N-am mai fost la o petrecere privată studenţească de multă vreme, deci o să fie fain. Din păcate ştiam doar câteva persoane, am înţeles că de vină a fost şi faptul că gazdele se mutaseră de 2 zile şi nu au avut timp şi bani să organizeze o petrecere mare. De asemenea, au ales ziua de vineri pentru că se pare că mulţi plecau din oraş în weekend şi nu ar fi venit sâmbătă.
Ajungem noi acolo printre primii, ne acomodăm, începem cu o bere, mâncăm câte ceva.. până aici totul ca de obicei. La inceput ştim cu toţii că e cam plictisitor, aştepţi să se strângă suficientă lume ca să se încălzească atmosfera şi muzica să impună ritmul petrecerii. Vine un pic mai încolo un grup mai mare de persoane pe care le-am mai văzut poate la o altă petrecere a gazdei. Se dezbracă şi se aşează pe toate scaunele, care oricum erau mai puţine decât numărul de invitaţi. (Menţionez că grupuleţul nostru de foşti colegi de facultate a stat în picioare de la inceput, cu băutura în mână).
Deci eram 4-5 persoane în picioare, ne mişcam un pic pe ritmul muzicii, dar în principiu vorbeam şi mai beam câte un pahar de ceva. Din păcate muzica a fost puţină şi nu s-a pupat cu petrecerea. Aici sărbătoritul are vina lui că putea sa îmi zica mie şi aduceam tot ce e necesar, ba faceam şi pe Dj Mihh dacă era musai!!
Trece o oră.. aceleaşi persoane pe ringul de dans lângă muzică (adică noi), aceleaşi persoane (în jur de 10) pe scaune, la taclale. Eu începeam să dansez pe acolo că deja băutura mă antrenase la mişcare şi oricum subiectele de discuţie de tip "ce mai faci? cum mai e la master? ce mai face prietena ta? ce mai face X,Y?" se cam epuizaseră.
Trec două ore.. aceleaşi persoane stăteau pe scaune la taclale. Bla bla bla, oamenii aveau subiecte importante de discutat la petrecere. Pe ringul de dans tot aceleaşi persoane?.. Nu! Mai rămăsesem doar eu acolo, lângă mâncare şi băutură. Nici nu mai dansam că acum chiar nu mai aveam cu cine. Mă uitam pe muzica gazdei şi cu greu găseam un nume sau un titlu de melodie de care să fi auzit vreodată. Unde erau ceilalţi de pe ring? Se mutaseră în dormitor şi stăteau de vorbă acolo cu sărbătoritul. Am intrat şi eu de curiozitate şi m-am găsit în mijlocul unei discuţii foarte foarte interesante despre izolaţii termice, calorifere, termopane şi modele de paturi. Probabil mai erau şi alte subiecte la fel de interesante dar le-am ratat eu. Party animals!!! Yeah, rock on guys! Party every day, party every day! Yo!
Am încercat să îi conving să vină la dans şi să lase discuţiile acestea pentru alte "petreceri". Am fost chiar şi la câţiva din grupul de aşezaţi pe scaune şi i-am invitat să se ridice şi ei. Şi chiar am reuşit: 2 s-au ridicat şi au plecat în dormitor, iar ceilalţi şi-au luat scaunele cu ei şi s-au mutat în alt colţ al camerei!
Trec 3 ore.. grupul de pe scaune s-a ridicat deodată. Gata, începe distracţia! S-au hotărât oamenii să încalzească şi ei puţin atmosfera, că destul încălziseră scaunele până atunci, mă gândeam eu. Când colo, au deschis uşa, au salutat sărbătoritul şi au început să iasă pe rând. Oamenii după 3 ore de vorbit între ei şi stat pe scaune, au plecat acasă! Era în jur de ora 23.
Cel mai interesant lucru e că după 30 minute, a venit un cuplu. Părerea mea e că ei reprezintă categoria de persoane care vin la petreceri mai târziu când atmosfera e deja încinsă şi ei pur şi simplu participă la ea. Ideea e simplă: scapă de partea plictisitoare de la început cand unii se uită lung la alţii şi scapă şi de partea când încep primii îndrăzneţi să pună muzică mai ritmată (sau lentă, după preferinţe) şi încep să exploreze ringul de dans. Şi-au luat-o în barbă bine aceşti doi petrecăreţi: la sosirea lor, mai eram câţiva oameni şi atmosfera se răcise de tot. Eu deja renunţasem la ideea de a face ceva, Mădă era deja somnoroasă şi se aşezase pe un scaun. Hmm.. total diferit de scenariul imaginat de noi, în care eu dormeam neclintit în pat şi ea se distra la nebunie cu ceilalţi petrecăreţi. Şi vina nu e a noastră, noi măcar am dansat un pic şi am încercat să facem ceva constructiv pentru petrecere. Eu eram destul de ameţit deja de la pahare şi m-am aşezat şi eu în sfârşit pe un scaun. Petrecerea se încheiase. Lumea rămasă încă mai discuta. Până la urmă am sunat la un taxi şi am plecat acasă.

În ziua următoare petrecerii am reflectat asupra ei şi mi-am amintit cu nostalgie ce însemna o petrecere când eram în anii de liceu. Interesant e că înainte de această petrecere nu ne-am imaginat în nicio clipă că desfăşurarea ei va consta în stat pe scaune la taclale şi plecat după 3-4 ore de când am sosit. Eu când merg la o petrecere în adevăratul sens al cuvântului nu mă aştept la stat de vorba pe scaune. E drept că am mai fost şi la petreceri unde am jucat cărţi sau jocuri de societate, nu am dansat şi tot a fost distractiv. Zic pentru a arăta că nu asociez distracţia exclusiv cu dansul. Aş defini distracţia printr-o activitate care implică toate persoanele prezente şi care are ca rezultat buna dispoziţie a celor implicaţi. Statul de vorbă în grupuleţe separate pe scaune sau în picioare nu se potriveşte cu această definiţie, după părerea mea.

Când eram în liceu, petrecerile aveau loc cel mai des acasă la organizatori. Petrecerile în club s-au răspândit odată cu majoratele colegilor. Până atunci, oricând era cazul să sărbătorim ceva (ziua de naştere a cuiva, ziua onomastică, vacanţa de Paşte, vacanţa de vară, zi liberă de la şcoală) ne întâlneam la cineva acasă şi dădeam drumul la petrecere. În general puneam bani să luăm măncare şi băutură şi când acestea se terminau ne mai uitam şi în frigiderul gazdei că poate mai avea ceva şuncă şi caşcaval rămase. Ştiu că nu era frumos să căutăm în frigiderul lui şi să luăm de acolo (unii cred că deja îşi amintesc de serialul Seinfeld acum), dar intra în spiritul petrecerii şi până la urmă aveam permisiunea să facem asta. Cred că şi frigiderul meu a fost victimă, măcar o dată :) Şi pe vremea aceea erau persoane care stăteau pe scaune sau canapele şi discutau, dar în general pentru că erau obosiţi de la dans sau ca să mănânce tortul fără să-l lase amintire pe podea sau pe hainele cuiva. Petrecerile ţineau de fiecare dată până dimineaţa. De obicei plecam acasă pe la ora 7, când  era lumină şi circulau autobuzele. Ajuns acasă, puteam să dorm liniştit până la prânz şi să îmi revin după o noapte de chef calumea. Uneori mai lăsam pe la petrecerile mele pe invitaţi să se culce pe unde aveau loc undeva pe la orele 5, ca să se trezească pe la 10, să mai mănânce ceva şi să bea un ceai şi să poată să se întoarcă fără peripeţii la casele lor. La chefuri lumea mânca, bea, dansa, făcea poze sau filmuleţe, juca cărţi sau alte jocuri. În general toţi se simţeau bine. Era ceva rivalitate la fete între băieţi. Dacă nu reuşeai să inviţi la dans o fată care stătea singură şi aştepta la momentul potrivit, ori venea un alt băiat şi ţi-o lua, ori melodia potrivită ajungea deja pe la jumătate şi era deja cam târziu să îţi faci curaj, ori fata se retrăgea în altă parte, văzând că nimeni nu se urnea să o invite la dans. Sunt curios ce gândeau fetele când vedeau băieţii cum se apropiau de ele mai mult sau mai puţin încrezători să le invite la dans :)
După ce reuşeai să dansezi cu fata cu care doreai, se complica situaţia: dacă situaţia evolua bine, continuaţi şi cu următorul dans şi tot aşa, până la momentul în care vă aşezaţi amândoi pe canapea sau fotoliu "ca să luaţi o pauză de la dans" şi de acolo situaţia devenea simpatică. În general însă, după un dans se schimbau cuplurile: era o ocazie bună să încerci un dans şi cu altcineva, ori ca să faci gelos pe cine vrei tu ori poate chiar fata pe care ţi-o doreai de la început devenise disponibilă! În orice caz, atmosfera era încălzită, muzica tare şi lumea căuta să se simtă bine. Discuţiile despre izolaţii termice şi termopane erau lăsate pentru petrecerile din viitor, când anii vor fi trecut deja peste generaţia noastră de liceeni.
Au mai trecut anii şi am ajuns la petrecerile în cluburi. Acolo lucrurile erau în mare parte influenţate de muzică. În general, distracţia se desfăşura la fel ca la petrecerile private, doar că se pleca mult mai devreme din cauză că în mijlocul nopţii se închidea clubul şi eram daţi afară. Din fericire, efectul de club persistă şi în zilele noastre. În ultimii ani am avut parte şi de petreceri în cluburi şi acolo de obicei ne-am distrat cu toţii. Muzica e bună şi tare, nu se pune problema să vină cineva să ceară să se dea volumul mai încet ca să poată să discute liniştit despre termopane. ;)

Situaţia s-a schimbat, anii au trecut, aşa cum e şi normal. Petrecerile nu mai sunt aceleaşi. Oamenii sunt serioşi, au serviciu, responsabilităţi, unii au şi familie de întreţinut. La petreceri vin obosiţi şi nu mai sunt în stare să se distreze cum poate făceau altădată. Bun, deci scuza e oboseala. Eu sunt sigur că toţi avem leacuri temporare pentru oboseală. De exemplu, cred că toţi am trecut prin multe situaţii în care eram obosiţi dar nu puteam să mergem la culcare, deoarece aveam ceva important şi urgent de făcut sau ne aflam undeva unde chiar nu aveam cum să dormim. Mulţi oameni în acest caz beau cafea şi îşi mai revin. Eu am mâncat ciocolată amăruie, pentru că ştiam că imi va da energie şi voi uita de somn. Pur şi simplu nu mi se părea frumos să merg la o petrecere şi să dormitez în loc să mă distrez, nici pentru mine şi nici pentru sărbătorit. De aceea nu sunt de acord cu scuza oboselii când ştiu că mai toţi avem leacuri pentru oboseală, pe care le folosim ori de câte ori avem nevoie. Dacă nu e oboseala motivul stilului actual de a petrece, atunci probabil că de vină este atitudinea.

6 comments:

  1. Noroc cu bloagele astea, sau cum le spune, ca mai aflu si eu pe unde umbli tu! Dar ceva tot nu am inteles: te-ai saturat sau nu? De fapt, ce v-au oferit de mancare? Muzica neadecvata ti-a stimulat pofta de mancare sau ti-a taiat-o? Dulciuri au fost? Madalina a mancat ceva si ea?

    ReplyDelete
  2. Bloguri :)
    De petreceri nu m-am saturat, dar mancarea acolo a fost pe saturate. A avut chips, saratele si ca dulce stafide trase in ciocolata. Cred ca au mai fost si altele dar nu mai stiu. Tort nu a avut, din pacate. Da, a mancat si Madalina cate ceva pe acolo.

    ReplyDelete
  3. gogule, m-ai rupt. nu am reusit sa citesc tot, dar ma incerc si maine o data. e mult de citit :D

    ReplyDelete
  4. Hai că e mişto, e cu izolaţii termice, termopane, fete de liceu.. tot tacâmul! :P

    ReplyDelete
  5. Salut Mihh, azi am vazut si eu ca ai blog si m-a amuzat foarte tare modul in care pui problema :) . Ai perfecta dreptate cu ce ai spus despre aia care stau pe scaune si nu danseaza :)) . Dar ce sa faci.. asta e viata .

    ReplyDelete
    Replies
    1. Salut, semneaza-te si tu cu numele tau din buletin ca "pointeri" ma face sa ma gandesc la multe persoane :))

      Delete