Pages

Wednesday, 27 July 2011

Montaniada 2011



Am participat in weekendul 16-17 iulie la editia a IV-a a Montaniadei si prima pentru mine.
Montaniada
este un concurs intre echipe mixte formate din 3-5 persoane care presupune desfasurarea a diferite activitati la munte. Printre acestea mentionez: tir cu arcul, orientare, drumetii, alpinism, escalada, tehnici de prim ajutor. Concursul a inceput joi 14 si s-a terminat duminica 17 iulie. Razvan a zis pas la Montaniada, deoarece nu se refacuse complet dupa experienta din Bucegi de weekendul trecut. Romeo m-a luat din nou cu el cu masina.
Am fost insotiti de sotia lui Ionela si de varul ei Danut. Drumul a fost interesant pe ultima parte, deoarece am fost pentru prima data pe Transfagarasul si am vazut si eu barajul Vidraru. Tabara de la Montaniada a avut loc inainte de Balea Lac, in zona cabanei Piscul Negru si langa Conacul Ursului. Desigur, am avut corturile la noi si le-am instalat printre copaci. Dormitul la cort nu a mai fost asa comod, deoarece erau multe radacini care ieseau din pamant si din in cand mai descopeream cate una. Vineri seara am avut surpriza sa asistam la un recital Pasarea Colibri acolo in tabara.
Sambata dimineata gasca noastra a format 2 echipe: Oxigen1 si Oxigen2. Prima proba au fost testele teoretice, cu intrebari despre primul ajutor, flora, meteo si geografie. Apoi ne-am urcat in microbuze, care ne-au dus pe sosea pana la peretele de alpinism. Echipele noastre au refuzat catararea pe stanca, asa ca am mers la controlul echipamentului de traseu. Acolo se afla un pusti care isi luase sarcinile in serios si nu voia sa inteleaga ca o persoana poate cara un litru de apa si pentru un coechipier. El o tinea pe a lui ca fiecare sa aiba la el macar 1L de apa. De asemenea, ne controla sa avem la noi bricheta, lanterna frontala, fluier, folie de supravietuire, leucoplast si altele. Le-am carat degeaga ca nu am avut nevoie de ele, dar probabil ca in anumite situatii ar fi fost utile. De asemenea, era obligatoriu sa vii in bocanci sau ghete cu talpa aderenta. Eu aveam pantofii mei de trail running cu care am fost si in Bucegi si am ramas de parere ca sunt cele mai bune incaltaminte de munte pentru mine. Intr-adevar, bocancii iti protejeaza mai mult gleznele atunci cand ai greutate si calci stramb. Totusi, nu era cazul meu pentru ca nu aveam asa multa greutate. Talpa aderenta mi se pare cea mai importanta caracteristica la incaltamintele de munte. Revenind la controlul de la startul traseului, ca sa evit discutii aprinse cu baiatul acela pe tema pantofilor mei de trail si a validitatii acestora, am purtat pantaloni lungi si el nu m-a mai luat la intrebari. Probleme cu el a avut echipa O2 (Oxigen2), deoarece nu aveau nicio fata in componenta. Noi de la Oxigen1 in schimb aveam 2 fete... de aici pornesc intrebari firesti, dar nu mi le puneti mie aici, va rog, ca nu eu am organizat echipele. Descalificate sau nu, echipele Oxigen au pornit pe traseu. Un traseu ce cuprindea 3 puncte de control si un timp de parcurgere de 2-3 ore (maxim 6 parca). Dupa un maraton in Bucegi, ni s-a parut mult prea banal traseul propus. Astfel, am hotarat impreuna cu Romeo, Ionela si inca cativa coechipieri sa urcam pana pe varful Negoiu. Ceilalti de la Oxigen au hotarat sa coboare la ultimul punct de control, aproape de tabara, ca sa incheie echipa Oxigen1 traseul. Ops, ceva nu e in regula, nu-i asa? Au plecat 2 echipe, Oxigen1 si Oxigen2, teoretic concurente, Oxigen2 a fost descalificata de la inceput din cauza ca nu aveau nicio fata. Pai si a terminat concursul Oxigen1, formata din cativa membri de la Oxigen1 care a luat startul si cativa descalificati de la Oxigen2. Vreo problema cu asta? Nuuu, organizatorii nu s-au gandit sa verifice si ei la punctele de control membrii echipelor sau macar numarul de concurenti din fiecare echipa. Mai mult, la punctele de control arbitrii nu stiau ca o echipa care nu are nicio fata trebuie sa fie descalificata. Astfel, daca nu erau probleme la start, echipa Oxigen2 ar fi terminat si ea traseul fara probleme. Chiar si cu noi care am deviat de la traseu si am urcat pe Negoiu :)). Puteau sa mai gaseasca pe drum inainte de checkpoint pe cineva si sa roage sa treaca cu ei ca sa fie validati, ca oricum nu statea nimeni sa verifice cine era. Ce organizare proasta la a patra editie! Ma intreb cum a fost in anii trecuti..
Noi ne-am simtit bine cu totii, dar nu datorita organizarii. Ne-am simtit bine pentru ca am urcat pe Strunga Dracului pana la varful Negoiu la 2535m si am admirat privelistea de acolo. De asemenea, ne-am bucurat de coborarea pe Strunga Doamnei (ca sa mai variem traseul) si de coborarea in alergare ca la maraton, inceputa de Romeo. Ne-am simtit bine stand de vorba cu bere, alune si migdale. Cand am asistat la un nou eveniment organizat pentru Montaniada, anume concursul cultural, eu nu am mai reusit sa rezist. Fiecare echipa care dorea sa participe trebuia sa se dea in spectacol in fata publicului. Eu am reusit sa rezist sa vad doar primele 3 echipe inscrise, pentru ca la fiecare a durat "spectacolul" de muzica si teatru cel putin 20 minute. Bausem deja destul in decursul acelei seri, deci pana la urma i-am zis lui Romeo ca trag pe dreapta in cortul meu. Si el si ceilalti de la noi s-au plictisit de tot, pentru ca am inteles ca s-au inscris multe echipe la spectacol. Trebuie sa apreciez totusi ambitia de a castiga a tuturor echipelor care au luat parte la concursuri, in special la cel cultural.
Duminica dimineata, ultima proba: crosul de 5km pe Transfagarasan. Aceasta era proba la care eram chiar bucuros sa particip. S-a inscris si Romeo, dornic de o alergare si el. Traseul a constat dintr-o coborare de 2.5km, urmata de urcarea pe acelasi traseu. Cat am alergat in coborare am fost bine si am reusit sa ma tin la cel mult 50m de grupul fruntas, eu sperand ca voi reusi sa mai castig pozitii la final si sa termin printre primii. Nu a fost asa. Lipsa de pregatire la alergarea pe teren inclinat si-a spus cuvantul, astfel ca de cand am inceput sa urcam am dat direct pe viteza intai. M-au mai intrecut cativa concurenti mai zvelti pe traseu si spre final am mai recuperat si eu vreo 2 pozitii. Am terminat pe locul 11 din 23 de concurenti care au incheiat crosul (cred ca au fost si cateva abandonuri).
Atmosfera nu a mai fost asa incarcata de spirit competitiv, adrenalina si ambitie ca la Marathon7500. Ne-am dat seama de la inceput, deoarece multi oameni fumau sau nu aveau fizic de maratonisti. Nu am nimic impotriva celor care fumau acolo (in afara de cei care ma inundau cu fumul lor de tigara, involuntar sau nu). Totusi, nu stiu pe nimeni care sa fumeze si sa alerge un maraton. Daca e cineva in aceasta impostaza interesanta, chiar sunt curios sa cunosc pe acel cineva si rog sa ma contacteze. Prin fumator inteleg ca acesta sa fumeze zilnic cel putin o tigara, practic sa nu se poata abtina in nicio zi de la fumat.
Revenind la Montaniada: acesta este clar un concurs ca dificultate sub un maraton montan. Ce ar trebui sa fie frumos si atragator la el este diversitatea probelor. Pacat de organizarea proasta la probele la care am participat si eu (pentru celelalte nu ma pronunt). Poate daca s-ar investi mai mult in resurse umane si materiale ar deveni chiar un concurs respectabil. Singurul lucru bun este ca noi ne-am simtit bine! :)

3 comments:

  1. Daca participarea nu a costat nimic, atunci cat dai atata primesti. Oricum, prezentarea de pe site arata foarte bine. Eu personal as da bani pentru a-i ajuta pe organizatori sa faca o treaba mai buna.

    ReplyDelete
  2. Si eu m-am mirat ca nu a fost nicio taxa de participare. As fi preferat sa dau niste bani si sa stiu si eu pe ce lume ma aflu. Sincer, nu am inteles mare lucru din aceasta Montaniada.

    ReplyDelete
  3. Eu cred ca a fost simpatic pustiul care iti explica obligativitatea de a cara fiecare 1 litru de apa. A fost simpatic pt ca avea dreptate si nu putea sa fie convingator. Daca te rataceai cu apa prietenilor? Parca ti s-a intamplat randul trecut sa pierzi drumul. Pe de alta parte, cine nu e in stare sa-si care singur cele necesare supravietuirii, ori sta acasa, ori suporta consecintele neputintei!
    Noi, romanii, stam mai prost la capitolul organizare. Poate exista un site al Montaniadei, unde sa-ti spui parerea si sa faci propuneri de imbunatatire. Faptul ca nu au luat nici un ban e un lucru bun, cu conditia sa nu fie la mijloc banii vreunei primarii sau fundatii sau altceva. Daca au facut chiar voluntar ce au facut, merita felicitari, oricat de imperfect a fost. Pentru tine, conteaza experienta si distractia!

    ReplyDelete